Un SITE AȘA CUM EKids and TeensCe contează pentru copilul tău, de sărbători
Un SITE AȘA CUM EKids and TeensCe contează pentru copilul tău, de sărbători
Kids and TeensParenting

Ce contează pentru copilul tău, de sărbători

Vine Crăciunul, iar în magazine este iar forfotă mare. Nu știu ce distanțare e asta, că la magazin, în trafic, pe trotuar, peste tot e ciucure de lume! Cei cu copii par animați de aceleași dorințe ca în anii precedenți: Ce cadou să iau copilului? Ce jucărie nemaivăzut și nemaiîntâlnită? Cum să-l fac să se simtă iubit?

Pentru familiile cu copii – dar nu numai pentru ele, perioada aceasta este una este una de emoție și anticipare, în așteptarea darurilor de Crăciun, dar și a Noului An, a unui nou început. Dar anul acesta suntem prinși ca-ntr-o învăluire, de ceva cel puțin ciudat, parcă am fi fost aruncați într-un viitor pentru care nu eram pregătiți. Oare, începând din ianuarie, este școala pregătită să înceapă? Și încă ne frământă nesiguranțele – și e normal să le simțim – în pandemie.

Dacă ești părinte, începutul școlii în septembrie, și noul început al anului, în ianuarie până la care nu mai e mult, sunt momente dificile, indiferent ce decizi pentru educația copilului tău. A fost, și este încă, o alegere grea și nu avem suficiente informații ca să putem lua decizii încrezătoare. Și, de fapt, nu există un singur răspuns bun la această dilemă. Am observat în septembrie, odată cu începerea școlii, iar direcțiile par să se reia și să se continue și acum, cu prognozata reîntoarcere la școală în ianuarie, că se cristalizau câteva variante posibile:

  • Dacă îți trimiți copilul la școală, fizic, în clădirea școlii, probabil că îți rozi unghiile de îndoială, chiar dacă afișezi curaj pentru copilul tău.
  • Dacă îți ajuți copilul să învețe de la distanță, îți amintești că învățarea de pe ecrane, cel puțin așa cum o fac cele mai multe școli, nu este potrivită pentru copii (cu cât sunt mai tineri, cu atât mai nepotrivit este acest gen de învățare, spun specialiștii) și necesită supraveghere aproape permanentă din partea părinților.
  • Dacă angajezi (plătești) pe cineva să-ți ajute copilul să învețe (meditator, tutore, profesor particular, spune-i cum vrei), fie singur, fie împreună cu alți câțiva copii, în special dacă cel mic este de fapt mai mare, eventual în an terminal la școală, deci urmează și niște examene, probabil că va trebui să apelezi la resurse financiare pe care le păstrai pentru altceva. Și te vei simți vinovat că poți să faci asta, când alții nu pot, și oricum, tot rămâne îngrijorarea legată de cât de eficient se va dovedi acest aranjament pentru învățare și evitarea infectării cu covid.
  • Dacă deja practicai home-schooling (sau poate, de ce nu? chiar un-schooling, deși la noi, cu obligativitatea învățământului, nu prea știu în ce măsură ar fi posibil asta), cel mai probabil că programul de activități și întâlniri sunt oricum îngrădite, așa că practici acest gen de învățare în izolare acum.
  • Dacă acum ai decis să treci pe home-schooling (sau un-schooling) pentru prima oară, probabil că întâmpini provocările zilnice care te fac să te întrebi dacă într-adevăr ești pregătit pentru asta. (cei care practică acest gen de învățare cu copiii lor zic să nu renunți, pentru că devine din ce în ce mai ușor odată cu timpul.)

Indiferent de situația în care te găsești, această pandemie probabil că îți scoate foarte tare în evidență – și nu de acum, doar facem asta din martie!, cu speranțe treptate că o să se termine curând – că predarea pentru copii, procesul educațional în sine reprezintă o treabă dificilă, și că sistemul nostru educațional necesită o regândire mai serioasă pe propriile fundamente (asta e o discuție lungă, în care nu voi intra acum, și nici n-am eu priceperea). Oricine privește cu atenție acest aspect poate să-și dea cu ușurință seama că societatea noastră trebuie să facă mai mult în direcția susținerii părinților în general, și mai ales acum, când suntem cu toții, de câteva luni bune, în situația imposibilă de a încerca să continuăm să producem venituri pentru familie, în același timp în care supraveghem sau chiar suntem profesori pentru copiii noștri. 

Din fericire, copiii noștri sunt maleabili și rezistenți (aș spune chiar „rezilienți”, dacă nu m-aș feri cât pot să pun etichete „americănești” pe comportamente românești). Iar dacă aranjamentul școlar pe care l-ai făcut pentru copilul tău nu funcționează suficient de bine, poți să îl schimbi. Anul ăsta nu e cazul să fii obsedat de performanțe academice. Un copil curios și căruia îi place să afle mereu ceva nou va putea recupera și la școală, cu puțin ajutor. 

E la fel de adevărat că vremurile dificile ne obligă să săpăm în noi înșine în căutarea tuturor resurselor interioare. Așa că și noi învățăm să fim maleabili (deci, tot „rezilienți”), o lecție pe care am face bine să ne-o însușim pentru tot restul vieții. Dar oricum am da-o cotită, trăim vremuri grele atât pentru părinți, cât și pentru copii. Există speranță să ieșim din situația asta, acum că există vaccin anti-covid, dar oricum va mai dura încă câteva luni, probabil. Iar ieșirea în sine, vom vedea în ce fel se va face, la ce ne vom întoarce, căci se pare că nimic nu va mai fi exact ca înainte. Și chiar ar fi bine să ne fi învățat, ca rasă umană, lecțiile ce trebuiau învățate. 

Așa că, în acest moment de dinaintea Sărbătorilor, aș vrea să-ți reamintesc ce e important să dezvolte copilul tău acum, chiar și în vremuri grele: o conexiune puternică cu tine!

Tu ești centrul familiei tale. Tu dai ora exactă și tu spui cum e vremea în familia ta. Când se va termina pandemia, copilul tău își va aminti cum s-a simțit acasă, dacă la voi a fost soare sau nu, dacă s-a simțit în sânul familiei ca-ntr-o zi senină de vară, pe o pajiște cu flori, sau ca în mijlocul mării scuturate de furtună. Când le-a fost mai greu copiilor, părinții i-au înțeles și i-au ajutat? Starea de spirit predominantă în casă era una veselă? Lacrimile erau acceptate, alinate? Când cineva greșea, era iertat? Fiecare persoană din familie avea voie să-și exprime personalitatea, cu toate asperitățile ei, continuând să fie iubit necondiționat, în ciuda acestora?

Poate că sună pretențios, în vremurile astea stresante. Și da, cu siguranță sunt zile când o dai în bară big time, ca orice părinte. Dar amintește-ți că și copilul tău învață această lecție a rezilienței. De fapt, învață lecții care îi vor folosi mult timp de-acum încolo. Dacă ești calm, răbdător și iubitor vei putea să îi oferi fundația de care are nevoie pentru învățare.

Și asta înseamnă că prioritatea ta ești TU, să ai grijă de tine însuși. Dacă rulezi cu rezervorul gol, nu poți să fii părintele generos, din punct de vedere emoțional, de care are nevoie copilul tău.

Cu alte cuvinte, ai nevoie să îți oferi ție însuți, cât de des se poate, desigur, toată grija, ca să poți să fii în cea mai bună formă, și să nu te auto-pedepsești atunci când greșești (toți greșim și nimeni nu e perfect). 

Hai să facem împreună o listă scurtă de „grijă pentru tine însuți”. Poți bifa ce ți se potrivește, poți tăia ce nu te privește, poți adăuga propriile tale idei de „grijă pentru tine însuți”:

  • Ai dormit suficient? Eu folosesc o brățară care monitorizează calitatea somnului. M-a ajutat foarte mult să înțeleg de ce dimineața mă trezeam mai obosită decât mă culcam, și cum să fac să mă odihnesc mai bine.
  • Te-ai mișcat azi, ți-ai mișcat corpul, ca să te energizezi? Pe vremuri văzusem la cineva un ceas care se încărca prin scuturare. Cam așa asociez eu mișcarea cu energia. Te miști, îți pui în mișcare cât mai multe părți din corp – nici nu trebuie să te gândești la grupe de mușchi sau altceva.
  • Ai mâncat mâncare sănătoasă, care să-ți susțină sistemul imunitar? Știu că e greu. Dar la piață există încă suficiente legume verzi. Și în plus, de când cu lock-down-ul din martie, am descoperit surse de alimente mai sănătoase, mai bio, mai ca la țară – chiar de la țară.
  • Ai ieșit afară din casă să respiri aer proaspăt și să te conectezi cu natura? Poate că nu se poate zilnic. Dar asigură-te că ieși în natură ori de câte ori poți. Eu plimb câinele în parc, ocazie cu care am redescoperit plăcerea plimbării alerte, chiar alergare ușoară, pe orice vreme. Uneori trag de mine să ies cu câinele, dar odată ajunși în parc, ne place!
  • Ai făcut câteva minute de meditație sau rugăciune? Indiferent de credințele tale religioase, câteva minute de stat cu tine, fără gânduri, dacă se poate, te încarcă de energie.
  • Te-ai conectat cu cineva care ține la tine și care nu e copilul tău? Ideal ar fi să nu fii singur în toate astea. Fie partenerul de viață, un părinte, un prieten – oferă cuiva ocazia să te ajute, conectați-vă, chiar și telefonic, dacă altfel nu se poate.
  • Ai vorbit cu tine însuți azi, cum ai vorbi cu cineva pe care îl iubești și căruia îi oferi încurajări constante? Eu recunosc că nu prea îmi iese asta. „Hai că poți” îmi mai zic și eu, dar ai resurse să te iubești și pe tine necondiționat, așa cum îi poți iubi pe cei dragi. 

E greu să fii părintele care vrei să fii atunci când ești atât de stresat. Dar, ca și copilul tău, și tu poți să faci lucruri grele – dacă îți oferi destulă susținere. Dacă am învățat ceva din această perioadă de izolare, e că nimeni nu poate să facă treaba asta grea de a fi un om bun, sau chiar pe cea și mai grea, de a fi un bun părinte, de unul singur. Avem cu toții nevoie de susținere și de iubire.

Ca să-ți oferi ție însuți susținere e nevoie de multă muncă și disciplină, dar cu timpul îți vei construi resursele interioare necesare, iar viața ta se va mai ușura. Ține minte: nu trebuie să fii perfect. Doi pași înainte și unul înapoi te duc totuși în direcția bună. În câteva luni, să sperăm că ne vom găsi cu toții într-o situație mai bună. Dar lecția asta a flexibilității, odată învățată, ne va ajuta pe toți în multe împrejurări. Să fim optimiști!

(Photo by Oleg Zaicev from Pexels)

Hi, I’m Anca

Blog de familie, căţel şi purcel, de plimbări, vacanţe şi concedii fără plată, de poveşti, istorii şi geografii, de frustrări, complexe şi isterii, de bârfe, superstiţii şi prejudecăţi, de exclamaţii, afirmaţii şi interogaţii, de dor şi corazon de papel... Blog marca Ilie. Anca Ilie. După pregătirea academică, sunt filolog clasicist (absolventă de Studii Clasice, la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, Universitatea Bucureşti), cu 3 masterate: Clasice, comunicare şi relaţii publice la SNSPA şi istorie la Central European University, Ungaria. Am adunat un deceniu de presă de specialitate - IT&C - sute de reportaje, interviuri, studii de caz, studii de piaţă pe teme de tehnologia informaţiei şi comunicaţii; apoi organizare de evenimente ; apoi m-am jucat "serios" cu cuvintele scrise, pe care le-am combinat pe B24Kids (articole, recenzii, prezentări, live blogging de la evenimente de parenting etc) sau le-am tradus (cărți non-ficion, beletristică sau diverse documente). Şi-apoi, am şi două colege de joacă de toată isprava, în cele două fiice ale mele - Roxana şi Ilinca. Online m-am jucat cu "Blog de tot felul" - Blogonovela1.Blogspot.com, şi îi anunţ şi pe alţi părinţi despre evenimentele jucăuşe pentru copiii lor în "Gazeta culturală a copiilor" - B24Kids.Blogspot.com. Dintre ocupaţiile prezente sau trecute găsiţi câteva prin paginile alăturate - ceva contribuţii la revistele online Club Diverta şi Catchy.ro, traduceri de carte - au apărut câteva zeci de cărţi în traducerea mea la editurile RAO, Litera. Dar şi alte variaţiuni pe aceeaşi temă. Mă găsiți pe email la [email protected] Facebook/anca.c.ilie Instagram/anca.c.ilie

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *