Un SITE AȘA CUM ETuristiceZakyntos Zakyntos, insula țestoaselor Caretta Caretta
Un SITE AȘA CUM ETuristiceZakyntos Zakyntos, insula țestoaselor Caretta Caretta
Turistice

Zakyntos Zakyntos, insula țestoaselor Caretta Caretta

Acum câteva zile am vorbit cu o prietenă (și mai vorbisem înainte cu alta, și înainte cu alta…) despre Zakyntos. Și mi-am dat seama că povestea vacanței noastre în Zakyntos acum doi ani se înscrie cu brio în lista marilor restanțe de povestit. Așa că-mi pun niște cenușă-n cap și iaca povestea, cât nu uit de tot detaliile, căci văd că tot încep (sau continui) să tot uit.

De când am descoperit insulele, ne-am dat seama că grecii din insule sunt foarte diferiți de cei de pe continent. Și ”diferența” asta mai ”diferă” și în funcție de mărimea insulei :)))

Zakyntos este una dintre cele mai mari insule grecești din Marea Ionică. O mare care mie, una, îmi place foarte tare! Este… ca mine în concediu, calmă și cu chef de relaxare! 🙂 De fapt, Marea Ionică are vreo 10 insule, Kefalonia fiind cea mai mare dintre ele, iar Zakyntos, aflată la sud de ea, este a doua ca mărime.

Cum ajungi

În Zakyntos poți să ajungi cu mașina personală și cu ferry, sau cu avionul. Nu știu care sunt variantele cu avionul, dacă poți merge pe cont propriu sau doar cursă charter cu tot cu cazare la hotel. Noi am preferat, ca de obicei, să ne organizăm singuri. Și deci, am preferat să mergem cu mașina.

Agora bătrânilor din Metsovo

În prima zi, am plecat dimineața din București, am ajuns pe seară și ne-am cazat la Metsovo, un sat de aromâni din munții Pindului. Am înțeles că multă lume care merge pe direcția insulelor ionice preferă să se oprească pentru o binemeritată pauză la Metsovo. E un sat tradițional grecesc, cu magazine de brânzeturi de tot felul și o Plateia (piața publică, centrală, cu un platan mare în centru) plină cu moși eleni și babe elene sprijiniți în bastoane. 

A doua zi am vizitat mănăstirile de la Meteora, cu tot farmecul lor, și am mai rămas o noapte la Metsovo. A treia zi am pornit din nou la drum, spre Kilini, de unde am luat feribotul spre Zante, capitala insulei Zakyntos. Pentru feribot e bine să faceți rezervare dinainte (noi am făcut pe ferries.gr).

Meteora

Cazarea

Noi am stat în 3 case-apartament într-o curte comună, dar fiecare casă cu intrare separată, cu bucătărie, un mic living mic cu două paturi mici (după caz, puteau pune doar unul sau doar o canapea) și baie la parter. Plus un dormitor mare, cu terasă cu vedere spre mare și baie la etaj. Deci am ocupat 3 case, fiecare dintre cele 3 familii care am fost împreună în câte una, într-un complex micuț de vile noi și mai vechi, aflat în sudul insulei, în Vasilikos. Se numește Myrties. Nu eram direct pe plajă, dimpotrivă chiar, însă ne-am gândit că oricum vom fi cu mașinile și oricum vom vrea să vedem mai multe locuri, mai multe plaje.

Și conform obiceiului, ne-am împrietenit cu gazda, Stathis, proprietarul acelui complex de cazare, astfel încât a petrecut câteva seri cu noi, uneori a venit și cu fiica lui de-o seamă cu ale noastre, ne-a făcut recomandări de taverne și locuri de vizitat, a vorbit pentru noi să facem excursii cu bărci închiriate, ne-a dus la degustare de ulei de măsline la livada fratelui lui, ba chiar ne-a vizitat și el la București, după câteva luni.

Insula

Zakyntos este cunoscută pentru mai multe lucruri:

  • una dintre cele mai frumoase plaje din lume, Dafni Beach;
  • plaja unde se găsește epava unui vapor de contrabandă cu țigări, eșuat – cunoscută mai bine sub numele de Navaggio;
  • țestoasele Caretta Caretta, care își depun ouăle pe plajă, în nisip, iar prin toamnă, puii o pornesc spre mare împiedicați și simpatici;
  • una dintre cele mai lungi plaje, Banana Beach, o plajă cu distracții etc.
  • Dar cred că insula este foarte populară printre britanici pentru Laganas – locul de bumți-bumți toată noaptea, iar ziua englezii dorm și Golful Laganas e pustiu. E genul de zonă extrem de turistică – pe care noi l-am ocolit.

Plaje

Agios Nicolaos Beach

În prima seară, după ce ne-am cazat, am mers pe jos la plaja aceasta. După atâta stat în mașină, simțeam nevoia să ne mișcăm, căci sunt cam 1,5-2 km până la ea, din șosea. Iar plaja este mare și frumoasă, cu nisip, și are o mică capelă cu hramul sf Nicolae. Nu am mai revenit pe plaja asta în zilele următoare pentru că ne-au ”furat” celelalte plaje.

Agios Nikolaos Beach

Dafni beach

În schimb, am făcut plajă în mai multe zile la Dafni Beach, una dintre cele mai frumoase plaje, cum spuneam. Plaja are o zonă lângă apă unde poți doar să îți așezi un prosop, dar nu ai voie să înfigi umbrela în nisip, pentru a nu deranja ouăle de țestoase. Dar există o zonă de șezlonguri la umbra copacilor, nimic fancy, ci totul foarte firesc, natural, sunt practic 2 sau 3 rânduri de șezlonguri, pentru care atunci când plătești, primești și o băutură din partea celor care întrețin locul.

Dafni Beach

Lângă plajă sunt câteva taverne, 2 sau 3, nu multe, dintre care recomand Porto Mela – o recomand cu aceeași căldură cu care primeam din partea casei chiflele făcute de ei în casă și servite calde, atunci scoase din cuptor și fragede… ca pâinea caldă, nah! 🙂

Pentru a ajunge la Dafni Beach trebuie practic să traversezi muntele cu mașina, din șoseaua principală, pe un drum destul de prost. Nu e lung drumul, și sunt chiar vreo 2 variante, iar cu o mașină mică traversarea se face foarte simplu. Dar trebuie totuși avut grijă că nu e nici șosea în toată regula, e un drum pe alocuri neasfaltat și cu multe curbe. Noroc că, odată ajuns la destinație, nu te mai gândești decât că a meritat efortul.

Cel mai frumos apus de soare în mare l-am prins pe plajă la Dafni, iar o echipă de înotători din grupul nostru (fetele noastre, plus celelalte două fete mai mari, plus 3 adulți) au mers înot la o insulă care se vede în apropiere. Au înotat mult, au ajuns pe insula complet nelocuită, și s-au întors mai ușor decât la ducere, când curenții îi împiedicau.

Gerakas

Aproape de vârful sudic al insulei este plaja Gerakas. Aici sunt și mai stricți cu țestoasele, este zonă protejată, menită să ajute la prevenirea estincției speciei Caretta Caretta. Există în apropierea plajei chiar un mini-muzeu și o mini grădină zoologică pe această temă. Iar pe plajă am fost întâmpinați de activiști voluntari de la niște ONG-uri, care distribuiau pliante cu informații despre țestoase, în mai multe limbi. Noi am primit varianta în limba română 🙂

În apropierea acestei plaje și a muzeului Caretta Caretta, am mâncat foarte bine la Taverna Triodi, cu copacul de flori uriaș de la intrare. Era complet goală, lumea o evită pentru a merge în alte locuri mai gălăgioase, dar e exact genul de tavernă de familie, în care mama (în vârstă) gătește, iar fiul servește la mese, iar mâncarea, ca și deserturile din partea casei și pâinea galbenă, făcută în casă, au fost delicioase!

Taverna Triodi

Banana Beach

Este o plajă uriașă, foarte lungă și foarte lată. Există o zonă de șezlonguri pe multe rânduri, dar evident că noi am evitat-o și am stat pe plaja goală, unde ne-am fi simțit cam ca la 2 mai, în vremurile bune, dacă nu treceau așa de des imigranți cu diverse chestii de vânzare (ochelari de soare, brățări din lănțișoare etc). În zona turistică a plajei sunt distracțiile de genul scuter de apă, banane de apă, și multe multe altele – nu le știu pentru că nu le-am testat.

Există și aici Beach Bar cu răcoritoare pentru zile fierbinți.

Mavratzi Beach

O altă plajă în apropiere de locul unde eram cazați, cumva între Gerakas și Banana Beach, o plajă mică dar cochetă. Noi am fost dimineața acolo, la răsăritul soarelui, pentru o baie matinală, dar imediat s-a umplut de familii cu copii mici, probabil cazați în hotelurile cu ieșire direct în această plajă.

Porto Roxa și Porto Limionas

Pe partea de vest a insulei, pe lângă plaja cu epava Navaggio (la care se poate ajunge doar de pe mare, cu barca sau vaporașul), mai există două atracții, aceste plaje Porto Roxa și Porto Limionas. Sunt destul de apropiate una de alta, noi le-am făcut pe ambele în aceeași zi și pentru că erau destul de departe de zona noastră de cazare, practic pe cealaltă parte a insulei. Nu este un loc de plajă propriu-zis, ci sunt locuri de sărituri în apă, amenajate special pentru asta, și foarte populare printre tineri. A fost foarte distractiv, chiar dacă eu, una doar am făcut poze de pe mal, nu am sărit.

Navaggio

Noi nu am reușit să ajungem la plaja asta care apare în mai toate ghidurile și vederile din Zakyntos. Cu mașina pe șosea, ca să o vedem de sus, nu am mai putut avansa din cauza incendiilor de vegetație pe care le-am prins atunci, iar cu bărcile, atunci când am fost la Blue Caves, nu am putut trece dincolo de capul nordic al insulei din cauza curenților puternici.

Taverne

Oriunde am mâncat pe insulă a fost bun. Am preferat să mergem în locurile recomandate de Stathis, gazda noastră, și peste tot am fost întâmpinați cu proverbiala ospitalitate grecească, cu apă rece, pâine și diverse aperitive din partea casei, iar la sfârșitul mesei cu desert din partea casei. Într-un singur loc se terminase tot ce aveau dulce, dar s-au scuzat și ne-au oferit câte o sticluță cu ulei de măsline la fiecare 🙂

De reținut în special tavernele menționate, Porto Mela la Dafni, Triodi la Gerakas, dar și Porto Vromi (în nordul insulei, sus pe malul înalt din apropierea plajei Navaggio, cu un apus de soare mirific). Aproape de noi mai erau Babis Taverna (aici am primit uleiul de măsline, iar mâncarea a fost deosebită), și peste drum de Babis era Lithies Taverna – aici am revenit de mai multe ori pentru că era și bun, și la umbră, și aproape, puteam merge la cazare apoi pe jos. La Ristorante italiano Da Camino i-am serbat ziua Roxanei, este un loc mai fancy, cu o patroană italiancă sclifosită, dar cu niște chefi maeștri în bucătăria italiană premium, aș zice.

Iar dimineața ne luam plăcinte grecești tradiționale de la Bakery-ul de peste drum de cazare.

La Porto Vromi

Activități

Ce am mai făcut pe insulă, în afară de plajă, mâncare și admirat răsărituri și apusuri de soare? 

Plimbări cu barca

Într-o zi am fost în Argassi, am parcat mașinile, am mers la unul dintre birourile care vând plimbări cu barca (unul recomandat, dar e plin de astfel de birouri acolo), de unde am cumpărat o plimbare cu barca în zona țestoaselor și pe insula Maratonissi. Ne-au luat din Argassi cu un microbuz, ne-au dus la Keri, care este dincolo de Golful Laganas, de unde ne-am urcat într-o barcă cu motor mare, cu fundul de sticlă. Pe drumul spre insula Maratonissi chiar am văzut țestoasele Caretta Caretta trecând pe sub barcă, au oprit barca să le pozăm și admirăm, le-am zărit și de pe punte, în larg, copiii au avut permisiune de la căpitan să conducă barca… Pe Maratonissi am stat cât să facem o baie și alte poze. E foarte fain, cum se joacă natura asta! Insula nu este foarte mare, dar nu ai voie să o ocolești tot din cauză de arealul țestoaselor, iar privită din depărtare sau de sus, are formă de… țestoasă!

Un exemplar de Caretta Caretta, trecând pe sub barca cu fundul de sticlă

La întoarcere am prins o nuntă într-un golf în Keri, foarte drăguț, zici că erau în filme 🙂

În altă zi ne-a aranjat gazda cu doi cunoscuți localnici din Alykanas (dar se poate rezerva direct din Argassi, de la acele birouri de care spuneam) să închiriem 3 bărci cu motor, fiecare dintre cei 3 greci conducea câte una, și să mergem la Blue Caves. Astea sunt un fel de peșteri, cum le spune și numele, albastre de la culoarea apei din apropiere, iar pe alocuri apa de acolo, din apropiere, este foarte sulfuroasă. În unele dintre peșteri se poate intra cu barca cu motor pentru că sunt foarte mari, în altele nu, iar la una dintre ele, barca a lăsat ancora, înotătorii au mers prin apă și au vizitat o peșteră ascunsă – iar două dintre noi, ne-înotătoare, am rămas să facem baie pe lângă barcă, cu vestele pe noi, pentru că apa avea mulți metri adâncime. Am avut și o pățanie aici, cu ancora încurcată printre pietre… s-a chinuit mult Adonisul nostru s-o scoată dintre pietre, dar cred că până la urmă a renunțat la ancoră, nu mai știu.

Blue Caves

Am oprit cu bărcile la taverna lui Dimitris în Agios Nicolaos. A fost amuzant că proprietarul Dimitris s-au entuziasmat când au aflat că suntem români, pentru că aveau și ei o fată care servea la mese, născută acolo, dar din părinți români – nu știa boabă de română! Iar grecii s-au amuzat și m-au corectat de cum comandam eu în grecește de mâncat și de băut. Stathis m-a încurajat să nu renunț și să continui să învăț grecește (dar eu acum, la doi ani și alte experiențe grecești între timp, zic că mi-ar trebui câteva luni sau ani de locuit în Grecia, că de aici, de acasă, tare greu avansez cu învățatul limbii!) La Dimitris am văzut eu că nu-s așa de rele sardella (sardinele), pe care le tot evitam, ba dimpotrivă, de-atunci comand mereu sardella la grătar.

În altă zi am vizitat ferma organică de măslini și am participat la o degustare de ulei de măscile la fratele gazdei, Logothetis Organic Farm. A fost o experiență unică, de unde am plecat știind mult mai multe despre uleiul de măsline decât înainte, dar am plecat și încărcați cu bidoane și sticle de uleiuri organice, cumpărate de la magazinul lor. Iar unii dintre copii s-au întors a doua zi să călărească poneii și caii de la fermă – deci o altă activitate de făcut pe insulă.

Degustare ulei de măsline

Într-o seară am fost să vizităm Zante, capitala insulei. Am prins sărbătoarea lor locală, Agios Dyonissos, pe 24 august, dacă nu mă înșel, cu procesiuni religoase, dar și fanfară, defilare, focuri de artificii și multă lume în piața centrală. Cu fast, dar nu ostentativ, a durat maxim o oră toată treaba. Orașul e drăguț, cu magazine de bijuterii și o zonă de promenadă pe malul golfului.

Zante

Și în general, nu ne-am plictisit deloc în cele vreo 10-12 zile acolo. 

Drumul la întoarcere

În port

La întoarcere am luat feribotul la prima oră, ne-am întâlnit cu răsăritul de soare în port. Și odată ajunși la Kilini, am zis să vizităm și Vechea Olimpia, locul unde se țineau jocurile olimpice în antichitate. Locul m-a impresionat prin magnitudine – nu poți să te uiți la niște coloane de 3-4, poate 5, metri înălțime și să nu te gândești cum arăta construcția pe care o susțineau! Stadionul olimpic mi s-a părut mic, prin comparație. Dar îmi imaginez liota de eleni goi care participau la jocuri! 

Olimpia

Am înnoptat la Salonic, care a fost în sine un univers de vacanță, căci l-am vizitat la pas a doua zi. După atâtea zile cu frumuseți fel de fel, Salonicul a reușit să mă impresioneze și el, cu castelul vechi, cu Turnul Alb, cu centrul pietonal, cu zona de promenadă la apus de soare…

Și totul s-a încheiat cu concertul de rock pe care îl auzeam din camera unde ne-am cazat, aproape de centru, în Salonic! De fapt, niște tineri care repetau la chitările electrice, dar muzica lor se contura atât de frumos pe cerul elen nocturn de sfârșit de vară! Sunet și culoare. 

#ILoveGreece

Hi, I’m Anca

Blog de familie, căţel şi purcel, de plimbări, vacanţe şi concedii fără plată, de poveşti, istorii şi geografii, de frustrări, complexe şi isterii, de bârfe, superstiţii şi prejudecăţi, de exclamaţii, afirmaţii şi interogaţii, de dor şi corazon de papel... Blog marca Ilie. Anca Ilie. După pregătirea academică, sunt filolog clasicist (absolventă de Studii Clasice, la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, Universitatea Bucureşti), cu 3 masterate: Clasice, comunicare şi relaţii publice la SNSPA şi istorie la Central European University, Ungaria. Am adunat un deceniu de presă de specialitate - IT&C - sute de reportaje, interviuri, studii de caz, studii de piaţă pe teme de tehnologia informaţiei şi comunicaţii; apoi organizare de evenimente ; apoi m-am jucat "serios" cu cuvintele scrise, pe care le-am combinat pe B24Kids (articole, recenzii, prezentări, live blogging de la evenimente de parenting etc) sau le-am tradus (cărți non-ficion, beletristică sau diverse documente). Şi-apoi, am şi două colege de joacă de toată isprava, în cele două fiice ale mele - Roxana şi Ilinca. Online m-am jucat cu "Blog de tot felul" - Blogonovela1.Blogspot.com, şi îi anunţ şi pe alţi părinţi despre evenimentele jucăuşe pentru copiii lor în "Gazeta culturală a copiilor" - B24Kids.Blogspot.com. Dintre ocupaţiile prezente sau trecute găsiţi câteva prin paginile alăturate - ceva contribuţii la revistele online Club Diverta şi Catchy.ro, traduceri de carte - au apărut câteva zeci de cărţi în traducerea mea la editurile RAO, Litera. Dar şi alte variaţiuni pe aceeaşi temă. Mă găsiți pe email la [email protected] Facebook/anca.c.ilie Instagram/anca.c.ilie

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *