Luna aprilie a mutat plimbările cu Linda din parc, pe aleea de pe marginea parcului. După cum știți, s-au închis și parcurile în starea de urgență, și puteai să ieși din casă pentru câteva motive doar, printre care și plimbarea animalului de companie. Așa că Linda a ajuns să dezvolte un fel de reflex: cum porneam imprimanta ca să scot declarația pentru ieșirea la plimbare, cum fugea la ușă. Pe urmă ne-am prins noi că nu trebuia chiar să printez câte o declarație de fiecare dată când ieșeam, puteam să tai data și să scriu alta, că oricum nu m-a întrebat nimeni niciodată de aceste declarații. Și cu ocazia plimbărilor, am mai văzut și eu ce s-a mai construit în cartier, că niciodată nu aveam timp să o iau așa, pe lângă parc, și să mă uit prin curți :)) Și tare m-am bucurat să constat că „s-a mai spălat” cartierul, au mai dispărut din cocioabele dărâmate, din porcii crescuți în curtea din spate, și au apărut mici căsuțe cochete, unele placate cu piatră naturală, altele cu câte o grădiniță în față…
De Paște am stat – unde altundeva? – tot acasă, am fiert ouă în coji de ceapă, am luat Lumină de la distanță peste gard de la un vecin, care luase de la popa, am făcut cozonac – și mi-a ieșit! – și am fost bine.
L.E. – editez articolul pentru că mi-am amintit de un moment plin de emoție din seara de Înviere: cântecul Angelei Gheorghiu, singură, pe stradă, în noaptea de Înviere „Cristos a înviat”. Deși nu mai fusesem la biserică după Lumină de câțiva ani (de când m-am enervat că se pierde însemnătatea luării de Lumină printre țopisme și guralivi care își etalează proasta creștere în curtea bisericii, la miezul nopții), m-a impresionat până la lacrimi momentul Angela Gheorghiu la televizor!
M-am ținut tare din martie, am zis că lasă, se poate și mai rău, ne face bine să ne oprim un pic din goana asta nebună prin lume și prin viață, stăm cu familia, citim, facem ordine în lucruri – și în viață, fiecare… Dar momentul Angelei Gheorghiu, singură, pe strada văduvită cataclismic de oameni, cântând cu vocea ei minuată, din sufletul ei mare, pentru un public de acasă, m-a îngenuncheat, și am plâns! Și am zis că gata, am înțeles, Doamne, mesajul, dar gata! Vrem între oameni și înapoi la treburile noastre sociale!
Dar mai aveam de așteptat…
În aprilie a fost foarte cald și am stat mult în curte cu toții, și pe rând, și împreună. Ce idee bună am avut să ne mutăm acum 8 ani la curte! Abia acum și-a dovedit cu-adevărat utilitatea curticica asta mică a noastră! Eu am lucrat la traducerea unei cărți, așa că am avut și mintea ocupată, și nevoie de aer curat și liniște. 🙂
Mulțumesc, aprilie 2020, pentru o lună petrecută mai mult în aer liber!
