Găinării, de azi și de demult

Mare bucurie mare: a revenit femeia care mă ajută la curăţenie! #Doamne-ajută, #noroc că-s răbdătoare, #a trecut Paştele, #mi-am făcut destul curăţenie singură… Şi ce alte haştaguri mai doriţi. 🙂

Şi la un moment dat, mă cheamă sus, la etaj, în camera uneia dintre fete – cu vedere, de pe fereastră, în curtea vecinilor – şi-mi zice:
– Măi, vecinul ăsta al vostru e nebun? Uite ce a făcut, şi cred că mai face o dată, să vezi şi tu: a luat o găină din coteţ şi o bagă în butoiul ăla cu apă!
– Da, o descloceşte.
– Ce???

Şiiii….. din nou tehnica aia cinematografică, când din mare cum eşti, ajungi mic-mic, de numai câţiva ani, în curtea bunicilor de la ţară! Şi acolo, mamaia ia găina din coteţ de-o aripă, unde asta, are n-are treabă, stă pe cuibar toată ziua, şi-o bagă într-o găleată cu apă. Pe urmă o ia de-acolo şi-o azvârle-n poiată, laolaltă cu suratele ei, şi mă pune pe mine, copil, să închid uşa coteţului “ca să nu mai vină spurcata asta”.
– Da’ ce-are, mamaie, de ce-i faci aşa? Vrei s-o îneci?
– Nu se îneacă, lua-o-ar boala! A căzut cloşcă!
– Adică cum?
– Vrea să scoaţă pui.
– Puişori din ăia mici şi galbeni?, zic eu plină de speranţă.
– Da’ lua-i-ar boala şi p-ăia! Păi pui îmi trebuie mie? Acu’, când mai e puţin şi vine toamna? Păi ăştia nu mai apucă să crească, vine iarna şi îngheaţă, mor.
– Păi şi de ce o bagi în apă, mamaie?
– Ca să-i vină mintea la cap! Să-i iasă cloşcăreala din cap şi să se pună pe făcut ouă! Acu’ vine toamna şi ele nu se mai ouă toamna şi iarna. Iar acum, vara, în loc să se ouă, vrea să clocească.

Şi deci aşa, revenind în prezentul meu de locatar la curte… vecinii mei au găini. Din care una a căzut cloşcă. Nişte găinari, aş putea spune! 🙂 La propriu!

Articol repostat, apărut prima oară pe Blogonovela (vă spuneam că o să închid vechiul și prăfuitul blog, iar până atunci, o să mai vedeți articole repostate, doar așa, ca să nu se piardă de tot).