2020, de bine: 10/12

Am iubit engleza în liceu! Citit în engleză, tradus, comentat… Poate și pentru că o descopeream atunci, în clasa a IX-a, pentru că în generală avusesem o profesoară cam… prea indulgentă, să zicem. Adică aveam note bune fără să știm mai nimic, și cum la noi în casă mama nu știa boabă de engleză și nici altcineva apropiat nu mă putea ajuta, nu am dat în brânci cu învățatul.

Ceea ce s-a văzut imediat în liceu, la primul test predictiv pe care l-am dat. Dar în clasa a IX-a m-am ambiționat să recuperez materia din cei patru ani de gimnaziu – cu meditații la engleză doar vreo două-trei luni, săptămânal, iar ce a reușit doamna aceea cu care făceam a fost foarte important: m-a învățat cum să învăț. Și am continuat singură, pe bruma de cărți care începeau să apară pe la noi atunci (în 1990). Iar în clasa a X-a am mers la olimpiada de engleză, și în clasa a XI-a am ajuns chiar la barajul de departajare pe București. Nu am trecut la faza pe țară. La latină însă, da, am fost la Cluj la faza națională tot în clasa a XI-a. Și probabil asta m-a făcut să cred că aș avea mai multe șanse cu latina decât cu engleza (fals, dacă mă întrebați acum, la hăt, vreo 3 decenii mai târziu).

Și așa am făcut eu facultatea de limbi străine la secția de clasice – și nu-mi pare rău, am luat contact cu lucruri și oameni cu totul speciale! Dar apoi nu mi-am mai permis să fac și engleza, ca să-mi urmez și „calea inimii” 🙂 M-am angajat (în presa economică, și apoi de IT, deci wow, ce mare legătură avea asta cu limbile clasice!), apoi am plecat cu bursă la master (în istorie europeană, modernă și contemporană) la Budapesta… etc, și cum se zice, life happened next 🙂 Dar engleza mi-a rămas acolo undeva, în fundul minții, ca un regret că nu am studiat-o pe îndelete, la facultate. Că așa, am dat eu un Toefl și am și o diplomă de la un centru de pregătire din cadrul Universității. Iar de lucrat, tot cu engleza lucrez de ani de zile, traduceri literare și mai ales non-literare.

Așadar, ca s-o scurtez, recunoștința mea pentru 2020, pentru luna octombrie, este că am început cursurile la Masterul de Traducerea Textului Literar Contemporan (MTTLC). Cursurile se axează pe literatură contemporană, în special britanică, dar nu numai, și pe tot ce înseamnă Cultural Translation (domestication, foregnization, adaptări… lucruri din astea), dar și gramatică și vocabular. Și, pentru că în ziua de azi, s-a constatat că se citește (cel mai) mult text sub formă de subtitrări (documentare, filme, seriale), una dintre componentele masterului este și aceasta. Cursurile sunt la zi, dar după-amiaza și nu chiar în toate zilele, și acum se țin online. Cred că dacă nu era pandemia, nu îmi făceam curaj nici anul ăsta să dau examen, în iulie, să îl iau, și să mă apuc să studiez și formal limba engleză. Deci, mulțumesc! 🙂