A venit și decembrie, căruia îi mulțumesc pentru cozonaci – mi-au ieșit și anul ăsta! Nu știu de ce mi-a fost frică ani de zile să fac cozonaci, nu e chiar așa mare scofală! Mulțumesc pentru brad – de plastic, îl avem de când ne-am mutat aici, dar încă se ține bine, încă e tot ce ne trebuie de Crăciun! Și l-am împodobit de la Moș Nicolae, ca să ne bucurăm mai mult de el. Anul ăsta au ales fetele culorile pentru împodobit – argintiu și albastru, anul trecut fuseseră roșu și auriu.
(paranteză: am citit un comentariu la un moment dat despre cum unii fac brad și se laudă cu poze cu el, când alții au rămas fără serviciu sau sunt în spital. Nu vreau să supăr pe nimeni, dar dacă suntem sănătoși acasă, și avem în pod și bradul de plastic, și 2 cutii cu ornamente, pe cine supără că le-am adus în sufragerie? Nu cred că în asta stă niciun act ireverențios la adresa bolanvilor sau a celor fără serviciu!) Ba chiar anul ăsta, pentru prima oară – că tot am făcut mai multe lucruri anul ăsta pentru prima oară – am încercat ornamentele constând din felii de portocală, uscate. Arată foarte bine și încă miros a portocală, chiar și agățate în pom!
Îi mai mulțumesc lui decembrie pentru cadourile de la Moș Crăciun – fiecare copil a primit ce și-a ales și/sau probat singur, plus ceva, o mică surpriză neștiută dinainte. Eu însămi, care de obice mă ocup de cadourile tuturor știu tot ce e sub pom, am avut frumoasa supriză să primesc și eu ceva super-drăguț de la familie – o geantă din piele, hand-made de un stilist român, unicat! M-a bucurat mult surpriza, nu atât că e o geantă (că dacă stau acasă sau ies cu Linda în parc, nu o folosesc), cât felul în care au complotat ei toți trei ca să mă suprindă! 🙂
Și, cu riscul de a mă repeta, mulțumesc că și decembrie ne-a prins sănătoși, că ne-am văzut – pe rând și cu distanțarea necesară – cu familiile (bunicii fetelor, verișorii) și cu prietenii apropiați!
2020 își trăiește ultimele ore. Despre cei duși, numai de bine! Așa e o vorbă pe la țară. Așa că am încercat și eu, în cele 12 episoade, câte unul pentru fiecare lună a lui 2020, să găsesc și lucruri bune în 2020, și motive să fiu recunoscătoare, în pofida, dacă nu, uneori chiar datorită, situației internaționale cu pandemia și toate cele.
Ce mi-a lipsit totuși nespus în 2020:
– sportul de apă. În 2019 am învățat și eu, la 40+ ani să înot, și îmi plăcea și înotul, dar și gimnastica în apă pe care am descoperit-o mai demul, după ce am născut.
– Grecia! cred că nu mai suport încă o vară fără Grecia! Eu care m-aș muta toată vara acolo, vara asta nu am văzut-o decât din pozele din anii trecuți.
– întâlnirile cu oameni – eu lucram majoritar de acasă și înainte, dar știam că oricând aș vrea, pot să ies la o cafea. Poate o să apreciez mai mult asta, când s-o putea ieși din nou în siguranță la terase și cafenele.
– teatrul – am înlocuit cât s-a putut cu teatru online și film. Dar nimic nu se compară cu emoțiile din sala de teatru
– concertele rock – aveam bilete la unul singur anul ăsta, și s-a amânat pentru vara 2021, dar încă o vară fără rock live e cam greu de conceput!
și poate mai sunt și altele, dar astea mi-au venit acum, la o primă socotire. Sunt conștientă că nu le putem avea pe toate. Anul ăsta, am avut altele. Pentru care mulțumesc! 🙂
La mulți ani, 2021! Să fii bun! 🙂
