Am trecut prin COVID

Am slăbit 4 kilograme – nu-i vorbă, că aveam de unde, însă asta a venit cu o stare de epuizare extremă. Am avut frisoare de scuturam patul, febră mare, am vorbit în somn 2 nopți, pe fond de febră aproape de 39 de grade. Nu m-am odihnit bine niciodată.

Tușesc și acum, de mă încovoi de durere de cap și de gât, de la tusea seacă, iritativă. Și înțeleg că tusea va mai rămâne o vreme. Siropuri, pastile, ridichi negre, miere… Un cocktail întreg.

Am avut stări de amețeală, de confuzie, am ieșit din casă doar puțin, cât să fac 2-3 pași prin curte, ținându-mă de ziduri. Moțăiam cum mă așezam jos, schimbam canapeaua cu patul și invers, toată ziua. Nu mă puteam concentra să vorbesc, să citesc, să mă uit la televizor. Am avut dureri de cap ca-n menghină, crunte, cu amețeală și senzație de vomă. Nu m-a durut niciodată capul în halul ăsta!

Într-o zi, la vreo 7-8 zile de la testarea pozitivă, m-am băgat în pat să mă culc la prânz, și am dormit 4 ore jumate! M-am trezit, am mâncat ceva mai mult forțat, și am dormit iar, de noapte: 9 ore! De atunci am început să am ore mai lungi fără febră, peste zi.

Din ziua a treia mi-am pierdut gustul și mirosul – nu le-am recăpătat nici acum decât parțial, și foarte ciudat, totul miroase ciudat în jur. Gustul încep să-l simt, dar tot ciudat, unele lucruri parcă se apropie de ce trebuie, dar altele încă nu.

În plus, trebuia să avem și grijă unii de alții, pentru că am fost toți 4 infectați în casă, în același timp. Copiii au avut simptome mai ușoare și și-au revenit mai repede, dar chiar și așa, au avut și ele dureri de cap, și-au pierdut mirosul și gustul, Roxana a făcut și febră, și amândouă se simt foarte obosite. Soțul a avut febră mare (38,5-39) aproape toate cele 14 zile, febră care nu a cedat nici măcar sub antibiotic.

Singura parte bună legată de sănătatea noastră, care ne-a ținut să nu mergem la spital, a fost concentrația de oxigen, care nu a coborât sub 98-97% niciodată, dar cel mai des a fost 99%.

Mulțumim prietenilor care ne-au sunau sau scris ca să ne întrebe ce mai facem. Am vorbit cu cei cu care venisem în contact în ultimele zile înainte de testare, ca să-i avertizăm. Din fericire, nu am infectat pe nimeni, pentru că tot timpul am purtat mască și practic, în ultimele zile înainte de testare nici nu prea ieșisem din casă!

Și la un moment dat, am lăsat pe facebook o remarcă legată de nasul Lindei, ca fiind singurul nas funcțional din casă – cred că aveam nevoie să auzim, de la persoane care au trecut prin asta, că o să fie bine! Și ne-au spus, în privat. Oameni cunoscuți, și mai puțin cunoscuți, cu care am confruntat tratamente (tratamentul este individual, dar există și unele trăsături comune, cum ar fi vitaminele) și care ne-au povestit experiențe similare. Nu toți au reacționat la boală la fel, unii dintre cei cu care am vorbit au trecut mai repede și mai ușor prin boală, alții mai greu, ca și noi.

Am avut și stresul legat de fosta mea tromboză venoasă, dar nu am vrut să iau anticoagulante de capul meu, medicul nu mi-a recomandat, nu mai luasem de vreo 7 ani. Și cred că am făcut bine, căci am simțit chiar efectul invers, ca atunci când luam prea mult anticoagulant – atunci mi-l dozam cu o analiză de sânge pe care o făceam la 2-3 zile, acum nu era posibil. Deci nici nu știu ce să zic, cum acționează virusul pe partea asta… Oricum iau mereu și am luat și acum Aspirină Cardio.

Din păcate, medicul de familie a fost copleșit de numărul mare de bolnavi – plus hârțoage de completat – și nu a fost prea promptă, deși atât cât am vorbit cu ea, ne-a dat sfaturi bune (dar puține și rare, cum ziceam).

În prima zi, când am făcut testul rapid acasă, m-am gândit că ce bine că avem provizii, avem carne în congelator, ouă și lapte în frigider, știu să fac pâine, avem zacuscă și dulceață la beci, o să fie bine. Și cumva, în fundul minții, îmi imaginam starea de urgență de anul trecut, în care în casă și curte fiind, am făcut o grămadă de treabă – ordine, curățenie, de citit nu mai spun, am bătut toate recordurile! Dar în realitate, acum era o adevărată excursie și să cobor scara până la beci! Ca să nu mai zic că nici nu ne puteam gândi la mâncare. Nu am putut să gătesc aproape deloc, nu am șters un praf, nu am spălat o rufă – și tot mi-a fost rău! 🙁

Ironic, eram programați la vaccin săptămâna asta. Am anulat programarea și urmează să ne dozăm anticorpii înainte de a face altă programare – dacă e cazul acum, dar cred că mai degrabă mai târziu. Cred că ar trebui să facem screening post-covid, CT pulmonar, testare anticorpi… și ce-om mai putea să facem, ca să verificăm că nu are urmări.

Încă nu am făcut testul să vedem dacă suntem negativi, nu ne grăbim să ieșim în lume, eu una, nu simt că pot să fac mai mult de câțiva pași fără să obosesc.

Tare păcătoasă boală! Nu are nicio legătură cu nicio gripă pe care am mai făcut-o vreodată! Și da, știm exact de unde am luat-o, pentru că au mai fost persoane infectate în acel grup. Nu e vina nimănui, se transmite extrem extrem de rapid! Dar da, un an de zile, cât am purtat mereu mască în orice împrejurare, nu am luat boala. Acum a fost o împrejurare… fără mască.

One comment on “Am trecut prin COVID

  • Leo Siliște , Direct link to comment

    Se sparie gândul…
    Recunosc multe dintre simptomele descrise…
    Poate reușim să nu retrăim experiența
    Sănătate

Leave a Reply to Leo Siliște Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *