În martie, cum se știe, am rămas cu toții acasă, în lockdown. Copiii au făcut școală de acasă, părinții – muncă de acasă. Familia noastră a redescoperit curtea casei, cam neglijată în ultima vreme de restul familiei, mai mult eu mă bucur de curte. Am urmărit florile de magnolie în toate stadiile de înflorire, nici nu știți cât de benefic și de… mindful poate fi să vezi firul ierbii crescând, ramurile înverzind, sau brândușele, magnoliile sau florile de liliac înflorind! 🙂
Am exersat aruncări la coș pe terenurile de baschet din parc (încă nu erau închise parcurile).
Pentru că deja cumpărasem bilete la teatru, iar Unteatru s-a mișcat rapid și a transmis piesa live din sala fără public, online, am văzut prima piesă de teatru în acest format. Și pentru că am văzut că se poate, am mai văzut pe urmă și de la alte teatre, alte piese, chiar festivaluri întregi de teatru. Nu e la fel ca în sală, nu se simte emoția live-ului, dar nici nu pot să spun că nu am avut deloc parte de spectacole. Plus că am văzut și piese pe care nu le-am prins la vremea lor, cu actori care nu mai sunt printre noi. A fost un compromis binevenit!
Iar eu mi-am găsit în sfârșit timp să-mi aranjez biblioteca și dulapurile de la mansardă – un lucru care în sine îmi aduce multă bucurie, și pe care nu l-am mai făcut de mult! În ultima vreme doar aruncam acolo, cam alandala, cărțile sau alte documente printate, care nu se calificau pentru bibliteca de la parter sau pentru care nu găseam un loc potrivit prin casă. Și ocazie cu care am redescoperit muuulte lucruri pe care le credeam uitate, care mi s-au părut acum ca dintr-o altă viață: cursuri tipărite sau scrise de mână de la facultate sau mastere, cărți care mi-au folosit cam tot atunci, cărți de autori români clasici, cărți de autori universali, cărți mai slabe, cărți mai bune, cărți, albume foto, cărți, reviste… 🙂
Mulțumesc, 2020, pentru martie liniștit acasă, pentru amintirile din bibliotecă, pentru teatru pe canapea, pentru curte și pentru baschet! 🙂
